coniugare

coniugare
coniugare [dal lat. coniugare "congiungere, unire"] (io còniugo, tu còniughi, ecc.).
■ v. tr.
1. (non com.) [unire in matrimonio] ▶◀ sposare.
2. (gramm.) [enunciare le forme di un verbo nei vari tempi e modi] ▶◀  declinare.  flettere.
3. (fig.) [far coesistere: c. il prezzo con la qualità ] ▶◀ accoppiare, accordare, combinare, congiungere, legare, sposare, unire.
■ coniugarsi v. rifl. e recipr.
1. [congiungersi in matrimonio] ▶◀ (scherz.) convolare a nozze, (non com.) impalmarsi, sposarsi.  accasarsi, sistemarsi.  ammogliarsi, maritarsi. ◀▶ dividersi, divorziare, separarsi.  lasciarsi.
2. (fig.) [unirsi bene a qualcosa] ▶◀ abbinarsi, accoppiarsi, accordarsi, combinarsi, congiungersi, legarsi, sposarsi, unirsi.

Enciclopedia Italiana. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • coniugare — co·niu·gà·re v.tr. (io còniugo) 1. TS gramm. elencare ordinatamente le forme di un verbo, secondo i modi, i tempi, le persone e i numeri: coniugare un verbo al passato remoto 2. BU unire, congiungere in matrimonio Sinonimi: sposare. 3. CO fig.,… …   Dizionario italiano

  • coniugare — {{hw}}{{coniugare}}{{/hw}}A v. tr.  (io coniugo , tu coniughi ) 1 Ordinare le voci del verbo secondo i modi, i tempi, le persone e i numeri. 2 (raro) Congiungere in matrimonio. 3 (fig.) Unire, far coesistere: coniugare rigore ed equità. B v. intr …   Enciclopedia di italiano

  • coniugare — A v. tr. 1. (un verbo) flettere 2. (raro) sposare □ (fig.) unire, combinare, appaiare, combinare B coniugarsi v. intr. pron. 1. (di verbo) …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • konjugieren — (Verb) flektieren; beugen * * * kon|ju|gie|ren [kɔnju gi:rən] <tr.; hat: (ein Verb) flektieren. Syn.: ↑ beugen. * * * kon|ju|gie|ren 〈V. tr.; hat; Gramm.〉 ein Verb konjugieren abwandeln, Personal , Zeit , Aussage u. Aktionsformen bilden; Sy …   Universal-Lexikon

  • Konjugation — Kon|ju|ga|ti|on 〈f. 20; Gramm.〉 Abwandlung (des Verbums), das Bilden der Personal u. Zeitformen usw.; →a. Beugung (3); → Lexikon der Sprachlehre [<lat. coniugatio „Verbindung, Verknüpfung“; → konjugieren] * * * Kon|ju|ga|ti|on [lat. coniugatio …   Universal-Lexikon

  • conjuga — CONJUGÁ, conjúg, vb. I. 1. tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod şi diateză. ♦ refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. refl. fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare. Trimis de Joseph, 23 …   Dicționar Român

  • conjugar — (Del lat. conjugare, unir.) ► verbo transitivo 1 Combinar varias cosas entre sí: ■ no es capaz de conjugar estudio y diversión. SE CONJUGA COMO pagar ► verbo transitivo/ pronominal 2 GRAMÁTICA Enunciar en serie ordenada las formas de un mismo… …   Enciclopedia Universal

  • sposare — /spo zare/ [lat. tardo sponsare, intens. di spondēre promettere (in moglie) ] (io spòso, ecc.). ■ v. tr. 1. a. [unirsi in matrimonio con qualcuno: ha sposato una donna bellissima ] ▶◀ accasarsi (con), coniugarsi (con), (scherz.) convolare a nozze …   Enciclopedia Italiana

  • Abwandlung — Konjugation (v. latein. coniugare „paarweise zusammenbinden“) oder Abwandlung steht für: Konjugation (Grammatik), die Beugung von Verben Konjugation (Chemie), ein Bindungsphänomen bei Molekülen mit (mehrfach) ungesättigten Kohlenstoffketten… …   Deutsch Wikipedia

  • Konjugation (Biologie) — Konjugation (lateinisch coniugare paarweise zusammenbinden) bezeichnet in der Mikrobiologie die Übertragung von Teilen des Genoms von einer Spenderzelle (Donor) auf eine Empfängerzelle (Rezipient) durch direkten Zellkontakt. Darüber hinaus wird… …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”